Nicolae Rusu
Mihail Gramescu
Ella Jinga

Victor Martin

Györfi-Deák György
Aurelius Belei
Cristina Radulian

Adina Lipai

Luly Petrescu

Daciana Lipai
Mihail Gramescu

Nascut pe 16 februarie 1951, în Bucuresti. Studii: Post-liceala de fizico-chimie (1975). Proprietar funciar (taran înstarit) în comuna Plenita – Dolj. Membru al USR din 1990. Corector si redactor (la Stiinta si tehnica, Adevarul, Anticipatia CPSF si Jurnalul SF), secretar de redactie (la Proprietarul), consilier editorial (la editura Hyperion – Craiova) între anii 1990 -1997. Debut în reviste, 1964 – 1965 (Aripi, Luceafarul). Debut editorial, 1981, cu volumul Aporisticon, la editura Albatros. A facut parte ca membru si apoi ca presedinte din juriile de la Consfatuirile Nationale ale Cenaclurilor de Anticipatie (SF) între anii 1983 – 1997. Legitimat la cenaclul Ioan Tecsa al Ministerului de Interne. Sute de colaborari cu proza, poezie, critica si grafica (Luceafarul, Contemporanul, Tomis, Viata Româneasca, Stiinta si Tehnica, Magazin International, Placebo, PC Magasine, Jurnalul de Bucuresti, Radio România , Miniature – Franta, etc). Cu texte selectate în 47 de antologii, volume colective si almanahuri din tara si strainatate. Are publicate 10 volume personale la editurile Albatros, Cartea Româneasca (redactor Mircea Ciobanu), Porto Franco (Galati), Nemira, Tritonic, Cartea Virtuala – Noesis, Granada. A primit 20 de premii nationale (al Uniunii Scriitorilor, Stiinta si tehnica, Anticipatia, Radio-Contact, Clubului UNESCO Quasar din Iasi, ale altor cluburi din Târgoviste, Timisoara, Craiova, Cluj, etc) între anii 1977 si 1996. A fost distins cu premiile internationale Soccon – Moscova 1989 si Eurocon – Faiance – Franta 1990. Declarat Omul Zilei de Jurnalul National (8 februarie 1995).

Statiunea

În primul rând parfumul de roze. Trandafiri si floarea-miresei potopisera strazile si scufundau totul într-o adiere diafana, evanescenta. …
Apoi linistea. Era o liniste neverosimila, de capat de lume.


Simbioza

(în cautare de ramasite reice ale Conceptului Suprem)
(un exponat dintr-o expozitie)
Oamenii îsi pierd vremea de obicei colectionînd diverse amintiri, suveniruri, obiecte de valoare parelnica si subiectiva, piese rare, timbre, carti, obiecte de cult, vechituri inutilizabile, lucruri pentru care sînt dispusi adesea sa renunte la alte placeri, sa sacrifice averi ori situatii materiale pentru aceste colectii de piese care lor le apar în mod subiectiv ca încarcate de sensuri si semnificatii, dar care, totdeauna, nu reprezinta decît valori în functie de diferite criterii emotionale, valori individuale, personale, care daca ajung cîteodata intersanjabile, acest lucru este numai ca urmare a unor conjuncturi specifice, deoarece chiar si atunci valoarea de schimb este apreciata tot în functie de o serie de criterii sentimentale ale altor colectionari.