Nicolae Rusu
Mihail Gramescu
Ella Jinga

Victor Martin

Györfi-Deák György
Aurelius Belei
Cristina Radulian

Adina Lipai

Luly Petrescu

Daciana Lipai
Ella Jinga

Desi a scris poezie si proza cu un talent iesit din comun si a frecventat cenaclurile literare bucurestene ale Uniunii Scriitorilor, unde a citit uneori din creatiile sale, înca de prin anii 70 când, la saisprezece ani, a venit aici din Ardeal, Ella Jinga a publicat doar sporadic din scrierile îngramadite pe parcursul anilor în caietele sale. Dupa 1989 a frecventat ocazional cenaclurile Uniunii Scriitorilor si Muzeului de Istorie a Literaturii, Biserica de Lemn, etc. În primii ani ai acestui mileniu, textele ei au aparut, din pacate nu atât de des cât ar fi meritat tinând cont de valoarea lor artistica, în publicatiile literare Placebo (Videle), Viata Româneasca (Bucuresti) si Opinii (care apare în SUA).
Luptatorul cu tichie neagra, text de curaj creionat într-o prima forma în „Epoca”, definitivat în anii în care Ella lucra la Cotroceni (1997), dar care nu a putut apare decât dupa trecerea pragului dintre milenii, a fost preluat din numerele 44-49 ale revistei Placebo. (M.G.)

Luptatorul cu tichie neagra

Se spunea ca mai sunt doar sase sute treizeci si trei de zile si câteva neînsemnate secunde. Aceasta îi nelinistea pe unii, dar, cei mai multi meditau în tacere la Zilele Soarelui Alb si la Noptile Fecioarei de Argint fara sa-si uite neplacutele îndeletniciri. Rupti de Cetate, ramâneau doar iubitorii de astre si condeierii, la umbra aramie a zidurilor groase, descifrând manuscris dupa manuscris în ideea de a afla unde se ascunde adevarul sau fratele sau paduret, care nu primise înca un nume.
Când n-au mai ramas decât sase sute treizeci si trei de zile si câteva neînsemnate cuvinte, razboiul verde a început. Cei care s-au trezit primii ca ceva parca nu urmeaza ordinea firii, au fost cei din Tara Soarelui Alb, cutremurati sa vada sagetile acoperindu-le zarea si miile de fire de iarba care au început sa le înverzeasca cladirile, pâna mai ieri plesuve. Asa ceva nu se mai întâmplase si ei meditau la urmari. Credinciosii treceau prin cele mai grele clipe – printre zei n-au gasit nici unul verde, sau macar putin verzui, ca închinându-i-se sa poata spune – iata ce a facut el pentru tarmul nostru!
S-au gasit dintre aceia care ar fi spus ca trebuie sa fie un zeu al pamântului.